Draga tata...

...au trecut 41 de ani de când ai plecat şi am atâtea lucruri să-ţi spun... S-au întâmplat aşa de multe lucruri în viaţa noastră pământească, am crescut mare, am o familie şi ţi-am făcut un nepot care îţi seamănă. Ţi-ar fi plăcut de el... Azi e ziua ta si mi-ar fi plăcut să stăm de vorbă, să îţi povestesc despre viaţa mea, să îţi spun ce am mai făcut în tot acest timp, să îţi spun ce mi-a ieşit bine, unde am greşit şi să te întreb ce să fac când mă poticnesc. Încerc să scot din cărţile tale, sfaturile pe care mi le-ai fi dat şi crede-mă că de multe ori reuşesc să te găsesc vorbind cu mine prin paginile romanelor pe care le-ai iubit atât de mult. Mama, nu este prea bine, adică a ajuns-o bătrâneţea şi trăieşte alături de tine în lumea voastră pe care nu a părăsit-o niciodată.

Nicolae e bine si el, la casa lui... Recitesc ce ţi-am scris şi îmi dau seama că oricâte pagini ţi-aş scrie nu am să reuşesc niciodată să-ţi spun cât îmi este de dor de tine, scump părinte! Te iubesc mult, mult, de aici dintre pământeni... Alexandru