5. Serialele mici.
Un serial mai mic de doua sezoane fie n-a prins, fie atat se vrea a fi. Principiul ”esențele tari se țin în sticluțe mici” funcționează și aici. Sunt producții care cer o continuare dar ea nu mai apare deși publicul o solicită. ”11.22.63„ (după un roman al lui Stephen King) sau ”The man in the high castle„ al lui Philip K. Dick sunt două astfel de seriale. De ce nu se trage în continuare? De ce nu apar continuari? Simplu. Pentru că atât e plapuma.
Acest gen de seriale este din ce în ce mai gustat de pasionați, care preferă 25 de episoade bune decât 120 proaste. Recunosc, și eu gândesc la fel, nu dintr-o dorință acerbă de a fi în trend ci pur și simplu din lipsă de materie prima. Serialele lungi și bune le numeri pe degete. Dar poate e mai bine așa.
Nu știu cât de lung trebuie să fie un serial, dar realizez că indiferent cum sunt, scurte, lungi, noi sau vechi, serialele își fac loc în viața noastră încet și sigur. Vremea marilor pelicule de 3 ore s-a cam dus iar locul lor a fost luat de episoade de 45 de minute capabile să ne satisfacă dorința de a evada din cotidianul vieții noastre. Ceea ce, până la urmă, nu e rău.
Avem însă o mare problemă. Timpul. Viteza cu care apar aceste seriale este amețitoare și ne depășește capacitatea de vizionare. Realmente nu avem timp să vedem toate serialele care ne plac pentru că ziua muncim si noaptea o cam dormim.
Așa că ori fac aștia noaptea de 6 luni ca la polul nord, ori ne mutam noi acolo să ne uităm la seriale. Ne luam cortul, sacul de dormit și laptopul... Dar netul... oare merge netul la pol?
Până data aviatoare, al dvs patimaș serialist